BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

La multi ani!

Uitati, dragi cititori, ca mi-am amintit si eu de blogul asta. Nu am mai postat de mai bine de o luna, insa nu prea imi pasa.
Vreau doar sa va urez un nou an fericit, plin de “succesuri”, sa aveti reusite in toate incercarile voastre, sa fiti iubiti si toate alea. :)

Stare nasoala…

Stau pe scaun, la birou… In fata mea, am monitorul deschis… Ma aflu mereu pe aceleasi site-uri, cu aceleasi scopuri… cu aceleasi lucruri de facut… Am messenger-ul deshis, si in bara de aplicatii deshise, apar ferestrele de y!m ale acelorasi persoane, care vor aceleasi lucruri ca in fiecare zi, si carora le scriu aceleasi lucruri, si cu care discut aceleasi teme…

In fata mea, sta deschis si caietul de matematica… pe care l-am pus acolo in urma cu vreo 3 ore si de care am uitat… in el, sunt scrise primele doua randuri din tema… si probabil ca atatea vor ramane…

Am deschis si winamp-ul… din cand in cand, mai dau peste cate o melodie care imi trezeste aceleasi amintiri, imi ofera aceleasi senzatii, si care imi influenteaza starea de spirit in acelasi fel ca si pana acum.

Gandul ma duce la ceea ce am facut azi… Nu e greu deloc. Exact aceleasi lucruri pe care le fac zilnic… ma trezesc greu dimineata, merg la scoala, vin de la scoala, eventual mai si invat, si stau la pc. Acum e momentul in care realizez ca maine voi face exact la fel… Ma rog.. schimb doar materiile scolare care ma stresseaza… aceleasi vesnice si monotone materii…

In jurul meu, vad mereu aceeasi prieteni, aceeasi colegi, aceeasi profesori, aceeasi oameni grabiti de pe strada… Mereu aceleasi personalitati, mereu aceleasi comportamente, mereu acelasi limbaj, mereu aceleasi activitati…

Imi dau seama ca peste cateva zile va urma un weekend. La ce bun? Vor avea loc aceleasi iesiri cu prietenii, in care ma prefac ca ma distrez, in care ma prefac ca sunt fericit, in care ma prefac ca nu mi se intampla nimic rau… mereu aceeasi prefacere…

Iar eu raman mereu acelasi idiot care nu are altceva mai bun de facut, decat sa analizeze toate detaliile comportamentelor celor din jur, care pune la suflet toate rahaturile ( a se citi “discutii, observatii, comportamente, fapte, intamplari, spuse” ), care isi creeaza dubii, care de cele mai multe ori exista doar in mintea lui, care posteaza o data pe luna pe blogul asta nenorocit, care sta cate 7-8 ore pe zi in fata calculatorului asta de rahat, care merge zilnic la porcaria aia numita “scoala”, care habar nu are ce vrea de la viata… sau poate ca stie ce vrea… dar la fel de bine stie ca nu e atat de usor sa-si indeplineasca dorintele…

Privesc in camera, iar patul imi blocheaza privirea… Pur si simplu ma cheama… Iar eu, fara un efort prea mare, dau turn-off computerului, ma asez in pat, inchid ochii, si astept ca alarma de la telefon sa ma trezeasca intr-o noua zi… sunt obosit, mi-e lene, sunt stressat, sunt dezamagit din toate punctele de vedere, si nu gasesc absolut niciun motiv de bucurie.

Timpul…

Voi continua cu aberatiile mele, pentru ca in multe momente chiar imi place sa aberez… In postul asta voi scrie despre notiunea timpului. Stiti bancul cu timpul? :)) Nu il pot scrie aici, dar trimiteti-mi mail cei interesati. ( floryan_marq [at] yahoo [dot] com ) :)

Lasand gluma deoparte, haideti sa trecem la aberatii. Ma gandeam eu inainte sa apas pe butonul de “post nou”, si ascultand o melodie [ nu conteaza care ], ca timpul este notiunea care ucide tot ce prinde in cale. Ucide oameni, ucide bucurii, ucide tristeti, ucide iubire, ucide ura, ucide absolut tot etc. In urma acestui foc, nu ramane decat cenusa amintirilor si a regretelor. Cu fiecare gura de aer trasa in piep, timpul, prin intermediul fiecarei zile, a fiecarei ore, a fiecarei secunde, adauga o noua veriga in lantul disparitiei noastre si a tuturor lucrurilor cu care ne aflam in relatie. Astfel, timpul joaca rolul unui ucigas perfect, care devine singurul martor al existentei noastre… Acest asasin este atat de crud si nemilos, intrucat nu arunca nici macar o privire inapoi, iar constiinta acestuia pur si simplu, nu exista! Oricat de mult ai vrea sa-l intorci si oricat de mult te-ai stradui, nu poti!

Sunt sigur ca fiecare dintre noi a avut de-a lungul vietii sale, multe momente pe care ar vrea sa le repete… De cate ori nu ai vrut sa dai timpul inapoi ? De cate ori nu ai vrut sa faci cativa pasi spre ziua in care te-ai nascut? Dar e imposibil… Si totusi, urmele lasate de timp, se concretizeaza in amintiri, placute sau neplacute, insa acestea sunt trecutul, si nimic mai mult. Acestea pur si simplu nu mai conteaza…

A fost odata…

A fost odata ca niciodata, un baiat, nici prea frumos, nici prea urat. Nu era nici geniu, insa nu era nici prost. Un baiat normal! Acest baiat poti fi tu, poate fi colegul tau de banca, poate fi baiatul care trece intamplator pe langa tine pe strada…

Aspectul sau fizic, care creioneaza un baiat nici prea inalt, nici prea scund, nici prea gras, nici prea slab, precum si pregatirea lui profesionala nici prea avansata, nici prea redusa, pe care o deduci dupa doar cinci minute de discutie cu dansul, ascund insa, un lucru aproape invizibil pentru societatea de astazi! Da! El e cel pe care il vezi cateodata in pauze la scoala, pe care il vezi cateodata in vreun club, pe care il vezi pe un teren de fotbal oarecare, pe care il vezi plimbandu-se prin parc, pe care il vezi cateodata online in lista ta de messenger, pe care il auzi injurand pe strada, pe care il vezi intamplator la un spectacol… El e cel care te ajuta sau cel care iti intoarce spatele! El e cel care te iubeste sau cel care te uraste! El este cel care rade sau cel care plange! El este cel singur, sau cel plin de prieteni! El e cel trist, sau el e cel bucuros… E cel care iti zambeste atunci cand te vede… sau cel care nici macar nu te observa cand trece pe langa tine. El e primul de pe lista tuturor fetelor, sau e cel care nu se afla pe nicio lista…

La naiba! Nu-l stii? E cel care se imbraca foarte bine, sau cel care se imbraca dezastruos! E cel cu foarte multi bani, sau e cel care nu are deloc! E acel baiat care stie raspunsurile la toate intrebarile, sau cel care nu stie sa raspunda la niciuna! El e vesnicul indiferent si somnoros, sau vesnicul hiperactiv si interesat!

Si totusi… nu ai aflat cine este! Ei bine, el este tanarul cu o existenta mediocra… Viata lui nu e decat una din cele peste 6 miliarde de vieti de pe tot Globul… Si tie oricum nu-ti pasa! Existenta lui e atat de neinsemnata incat nici nu ti-ai dat seama cine e… Si totusi, aceste aparente, atat de neobsevabile si atat de irelevante, ascund in ele o personalitate, ascund sentimente, ascund trairi, ascund un trecut, un prezent, si un viitor, ascund centrul intregului Univers…

Sufletul lui este o furtuna calma, dar terifianta. Aici are loc o lupta groaznica intre pesimism si optimism, intre succes si esec, intre dragoste si ura, intre prietenie si dusmanie, intre oboseala si odihna, intre responsabilitati si lipsa lor…

E baiatul care pune suflet in tot ceea ce face… Un banal esec pentru tine, echivaleaza cu un dezatru pentru el. E baiatul care este atent la orice gest, analizeaza orice cuvant scos de interlocutor, iar dupa ce il intelege, il introduce in filtrul inimii… Niciun cuvant, niciun gest nu e lipsit de pret pentru dansul. Fiecare din ele, fie il inalta, fie il doboara…

Si are nevoie de incurajari si de dragoste, ca de aer! Mereu isi spune ca pe treapta pe care se afla el, nu e niciodata greu! Totul e simplu, e usor, e roz… Dar nu poate privi din perspectiva aceasta daca este singur, intrucat esecul sta mereul la panda… E acea pata de Cola de pe camasa lui curata, care nu ii poate iesi din minte, pe care nu o poate uita, si care poate sa ii strice planurile… Si odata cu planurile, dispar si visurile… Iar odata cu disparitia visurilor si a sperantei, fericirea nu mai este posibila, ratandu-si astfel existenta!

Prieteni falsi si prieteni adevarati, parinti, profesori, colegi, cunoscuti… Toti par departe de dansul! Este inchis intr-o lume doar a lui! De multe ori incearca sa-si gaseasca linistea in indiferenta. Incearca din rasputeri sa ii placa suferinta, pentru ca nu i se poate impotrivi, si reuseste! Devine rece, iar sloiul de gheata din sufletul lui nu poate fi topit decat partial… Si asta din cauza ca, fiind obisnuit sa fie ranit, obisnuieste sa raneasca! Si de aceea, pana si acea fata speciala care intra in viata lui intr-un mod imprevizibil si profund, imbatandu-l cu sentimente, pleaca! Si eroul nostru se simte din ce in ce mai singur…

Incearca din rasputeri sa isi revina… Incearca sa infranga esecul! Incearca sa caute doza de optimism si de speranta! Desi stie ca fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, nu se opreste din cautarea ei! Si DA! In cautarea ei, merita sa alerge toata viata!

Iar sfarsitul acestei povesti nu este cum ar vrea el sa fie… ci asa cum e scris in cartea destinului… In principiu, este la fel de neclar si greu de inteles, ca intreaga poveste…

La ce bun ?

Ma uit foarte rar la televizor. Acest lucru se datoreaza faptului ca imi petrec aproape tot timpul in fata calculatorului. Cu toate astea, ma uitam astazi la stirile PROTv de la ora 19.00. Si observ tot felul de stiri, in care moartea e subiectul principal ( accidente, crime, sinucideri, etc ). Intrebarea mea intrebatoare, este “De ce s-ar uita cineva la asemenea stiri?” . Dupa ce vezi un asemenea scenariu, nu poti decat sa iti creezi stari de regret, de fustrare, in final, de disconfort. Ai ceva de invatat? NU! Stii ca trebuie sa “circulezi” cu atentie, stii ca e bine sa fii precaut tot timpul, stii ca nu e bine sa ucizi, etc! Deci le stii! Nu trebuie sa inveti lucrurile astea vizualizand stiri “mortale”(a se citi “stiri in care ’subiectul’ principal e moartea”). Asadar, de ce ar vrea cineva sanatos cu capul sa se uite la asa ceva?
Prin ambundenta de astfel de stiri, mass-media nu a facut decat sa banalizeze moartea. Astfel, moartea este un lucru absolut normal… Nu ii mai pasa nimanui ca au murit X persoane in nu stiu ce accident. Asta e un lucru absolut normal!

“Proverbe”

Iata ce am mai gasit eu pe net… chestii atat amuzante, cat si interesante/adevarate…

[code]
In viata nu exista invingatori, numai supravietuitori.
Viata poate fi inteleasa numai privind in urma, dar ea trebuie traita, privind inainte.
Mama prostilor este mereu insarcinata.
Presupunerea este mama esecurilor.
Nu conteaza ce ai facut , conteza cine esti.
Durata unui minut depinde de care parte a usii de baie te afli.
Nu este important sa stii tot, ci doar telefoanele celor care stiu tot.
[/code]

Ce mai fac eu…

Iata un rezumat cu lucrurile pe care le-am facut in ultima vreme…
1. Majoritatea timpului il petrec cu scoala (7-8 ore pe zi)(teme, teste, etc).
2. Lucrez la doua proiecte in C# (softuri educationale… pentru eventualele concursuri de acest gen).
3. M-am apucat ceva mai serios de algoritmica. Am lucrat probleme din anii trecuti de la oji + particip la concursul .campion + probleme de pe infoarena.
4. Ma bate gandul sa mai scriu pe blogul asta. Dupa cum vedeti, i-am schimbat tema.
5. Oficial imi merge bine! [ din toate punctele de vedere ]

De azi…

Am decis astazi sa imi schimb atitutinea si viziunea legate de tot ce ma inconjoara. Mi-am dat seama (destul de greu) ca sunt un pesimist, ca imi place sa fiu trist, ca ador suferinta! De azi vreau sa zambesc tot timpul! Vreau sa nu mai vad nimic negativ in jurul meu! Vreau sa uit de complexele, de defectele mele si a celor din jur! De azi, nu mai exista greutati in viata mea! Nu mai exista nici esecuri! Nu mai exista nici dezamagiri! Nu mai exista nici stress! Nu mai exista nici oboseala! Nu va ma exista nici macar o fraza rostita de mine, care sa exprime lucruri negative! De azi, sunt optimist…! :)

De ce nu scriu…

Nu am timp, chef, motivatie! Lipsa acestor trei lucruri m-a determinat sa nu mai scriu… Voi scrie doar din cand in cand, atunci cand imi vine vreo idee geniala. In rest, no stress!

Daca nu esti in lumea web-ului, nu existi?

Toate companiile, firmele, magazinele, revistele, partidele, actiunile, produsele, persoanele, etc, care doresc sa fie cat mai cunoscute, au un site/blog/etc. Si motivul este simplu: publicitatea on-line reprezinta unul dintre cele mai utile mijloace de promovare. Citisem undeva, chiar recent, cum ca publicitatea on-line este mult mai eficienta decat publicitatea tv. Credeti ca e adevarat?